Văd doar o lumină difuză, aud gemete, strigăte,fantome.. Umbre neînțelese aleargă, se bat, se macină. Vântul șuieră, în mine se bate un clopot. Aud depărtările, simt timpul în timpane. Ritmul inimii mele se ține cu greu după lumină, după aer, după șuieratul adânc al lumii.. Am rămas în urmă sau am luat-o înainte? Încet, încet toate se îndepartează.. Nu mai aud nimic, nu mai văd lumina. Apari tu zâmbind, e soare în spatele tău,e muzică în urechile tale, e liniște în sufletul meu. Te simt doar.. nu te cunosc, nu te iubesc, nu te caut, nu te aștept. Uneori vii, uneori pleci, uneori mă alungi, uneori mă chemi. Eu doar te simt cumplit, te simt mâine și nu mă sperii, te simt ieri și nu te uit. Din nou bate clopotul îm mine, din nou lumina difuză...din nou aer.
Apa rămâne în cadă. Îmi storc părul ud și amintirea cu tine. E toamnă, e soare, cer albastru si pădurea roșie. Miros de copt și de tine. Te simt..