Miercuri. Tramvaiul 23.
Oră aproape de vîrf.
O țigancă la fo treizeci de ani, cu un plod agățat în cîrpe își lălăie textul clasic.
Nu mișcă nici un buzunar. Cîțiva români sictiriți se foșgăie să îi facă loc ținîndu-se bine de mobile, portofele și sacoșe.
La prima, urcă gîfîind alte două minoritare.
Negre, uscate, asudate, cu cîte două papornițe soioase, de rafie. Le trîntesc în ușă și-și proptesc privirea în țiganca cu plodul. Cugetă cîteva secunde și, animate brusc de porniri civice, parlamentează:

Du-te, fă, la muncă, fire-ai a dracu! Că ești fată tînără!