Scriitorul Teleormanean, Mihail Tanase, cu o noua aparitie editoriala
La editura „SEDAN” din Cluj-Napoca a ieșit de sub tipar zilele trecute un nou volum de versuri al scriitorului Teleormănean, Mihail Tănase.
Intitulat „Culorile singurătății”, volumul (al paisprezecelea al acestui autor), vine, așa cum ne-a obișnuit în anotimpul cu cele mai „sensibile culori”: toamna.
Cu referire la acest volum în coperta a IV a scriitorul și criticul literar Bogdan I. Pascu notează următoarele:
„In hățișul înspinat al singurătății inima poetului sângeră ca o privighetoare rănită. Dinspre universul poetic însingurat al lui Mihail Tănase se aude vuietul monoton al șenilelor timpului îngânat cu armoniile angelice și triste ale iubirii neâmpărtășite. Iar întreg acest univers palpită sub lumina solitarului Luceafăr ca o inimă înspnată de privighetoare”...
În cele 52 de pagini găsim poeme de o sensibilitate profundă: Avea în priviri/ adâncimi de abis/ ca un vis sfânt/ într-o noapte de mai./ Un colț de cer/ sufletul meu, o acoperea cu/ iubire... (Culorile singurătății)
Atingeam cerul.../ Adunam rouă în/ curcubee de tăcere./ Împreună, / suspinam iubire pe/ aripi de Înger... (În joacă)
Aș vrea să mă pierd în visare,/ În privirea blândă de atunci./ În tăcerea nopților lungi/ Aș vrea să mă pierd în visare.// Din nou să mă nasc din apus/ Aș vrea, odată cu tine.../ Cu lacrima toamnei în mine/Din nou să mă nasc din apus.//Aș vrea să mă pierd în iubire/ În inima ta să mă îngroape.../ Să-mi fii Înger, aproape,/Aș vrea să mă pierd în iubire... (Dorință)
Această toamnă/ încrustează în/ sângele meu culorile/ mișcătoare ale singurătății./Nimeni nu o poate vedea/deși în fiecare zi/ ploaia cheamă cu un țipăt/ de lumină sufletul meu,/sufletul tău,/în nopțile ce nasc poeme –/ în armonia care încă mă/ vrea curcubeu de cuvinte. (Culorile singurătății - variantă)