Stau culcată pe pământul reavăn
respir primăvara, trezindu-mă
din lungul somn al iernii
sorb roua dimineții proaspete,mirosind a curat
care-mi pătrunde prin toți porii
până la ultima celulă
în suflet imi explodează culori de curcubeu
ce-mi scaldă ochii, mintea, trupul eteric
dilatându-l și înălțându-l mai sus, tot mai sus,
până când devine una
cu focul sacru al Spiritului infinit...