fiindcă întotdeauna mi-a plăcut aritmetica mă trezesc numărând
bătăile clopotului
fiorii
ciorile zbârlite în talpa de ceață a dimineților
gradele minus
porumbeii trecuți zilnic prin cercuri clar conturate de aripile negre
dispăruții pentru totdeauna
muțeniile
rămașii

număr treptele
trecătorii
războinicii mărșăluind în armuri
armurile încrustate cu ceasuri
ceasurile deșteptătoare
ceasurile de mână
de picioare
de gură
de ochi
ochii în care se destramă lumina odată ce-au învățat disprețul pentru tivit și pentru celelalte îndeletniciri casnice

răsuflu a pace și-i mulțumesc repetat zeului ocrotitor
azi nu trebuie să mă scot din cutie/ să scormonesc în priviri/ să fac o salată combinație variabilă de eu și ne-eu
nasul lipit de sticlă mă umple ochi cu miros de copilărie
atunci toate erau altfel mai cu seamă timpul avea măsură

dar toate astea nu mă mai pot atinge

am trecut din laboratorul precis în care se testau zilnic imperfecțiuni într-o gigantică pot spune chiar cosmică
bucătărie
aici miroase a hrana cea de toate zilele și mai ales
îmi ajunge să respir lumea numai și numai prin obrajii copiilor

starea asta/cred că se cheamă fericire/ în care mă înfășor și mă desfășor zilnic fără să mai aleg grâu de neghină
deși aduce a mirare e o chestie simplă atât de simplă încât îi scapă
mai ales imaginației