toaca ce te însoțea nopțile,
ce-o auzeam fericit zilele,
bate tot mai rar, toaca,
și mai rar: poca...poca...

tot mai încet merge timpul
și cum alerga nebunul,
îi simt respirația in spate...
păcat de ele, vise sparte.

tot mai rar văd stelele...
le-o fi inghițit niște iele?
negrul, cerul, se lasă in râu
și curge amarul, tot în pustiu.