niciodată

în tălpile goale
nu știu să respir
total

ne-am adunat toți, afară, în ploaie.

trupurile trecătorilor, ascunse în haine
cusute din picături de zile
trăite parțial, din doi în doi,
un corp uriaș cu sute de brațe
așteptând mereu același tramvai.

ți-ar fi frig fără mine
și ai putea respira numai respirația mea

ca niciodată

până în tălpile desculțe
ai inhala
fatal

cuvântul meu total.