Am defocalizat.Am privit spre tine si nu era nimic acolo.Am ramas singur acolo.Ma simteam ingrijit si cel mai ciudat era ca imi placea sa imi fie frig.Vantul acela purta cu el fiorii de gheta a primului inghet.M-am asezat,dar patura de pe stanca era deja alba.Mi s-au incretit sprancenele si nu puteam sa scap de o obsesie.cu toate ca paream atat de senin,privirea aceea de nebun venea de la paharul spart.M-au intrebat toti unde e fericirea lor?!
De ce sunt eu responsabil de fericirea lor?I-am trimis pe toti la mall sa si-o caute in vitrine cu margele de plastic.Or fi fiind pe ata ce leaga lumile astea.Nu am stiut ce sa le spun,dar trebuia sa ma lase in pace.Asa ca m-am retras aici.Nu prea vedeam culoarea verde."Verdele verde e viata".Asa ziceam mereu!inaite de a ma uita spre tine am tresarit.Scapasem pe jos paharul cu lapte si tu mi-ai calcat tigara.