păcatele mi se înfășoară în jurul gâtului pe ață
formând un lanț de perle negre incomplet

îmi spăl amintirile în chiuvetă
le pun la uscat și apoi mă îmbrac cu ele pe interior
îmi țin de cald sufletului, să nu răcească în goliciunea lui

mușc din iluzii,
îmi lasă un gust amar ca după un one-night-stand
cu un străin ce obișnuiam să îl consider iubit

incertitudinea mea stă nemișcată pe podea
fără a schița vreun gest sau vreo grimasă
ar vrea să dispară

...
e doar un cerc în care mă învârt
caut mereu sfârșitul acestuia,
dar mă împiedic mereu de altă boabă neagră