albul din ochii tăi mă duce-n noapte
fulgerele tale insă mă ghideaza prin pustii
dar norii se tot aruncă în mine din stanga
tu iarta-mă de-am plâns, credeam că-i iarna

de poți să mă cureți de uscăturile de joi
nu sta in balanța gândurilor negre
și acoperă-mă cu umbrela-aripa ta
păzește-mă de ploile acide

nu mai asculta furnicile negre ce-aleargă
tu stii că ele sunt blestemate de picioare,
aruncă-ți ultima furtună în mare
și hai să ne multumim cu andromeda