Ochii adanci si verzi ai lacului straluceau puternic in oglinda limpezii paduri. Lacrimile curgeau siroaie din adancul intunecat al noptii.
O mana calda, subtire, fina i-a cuprins umerii si i-a readus zambetul la viata.
Crengile moi ale copacilor ii mangaiau genele si clipea des in atingerile lor mladioase.
Fiorul...a sagatat prin strafundul imensului etern.
Palidul galben lumina cele doua chipuri, ce priveau giganticul apus.
Scufunzandu-se in nisip, isi cautau privirile timide, umede.
Verdele, albastrul, galbenul au devenit unul...si unul au devenit cei doi indragostiti.
Vartejul inimilor i-a ridicat in ploaia frunzelor ruginii...si s-a facut liniste.
In aceasta ingrozitoare liniste, am vazut ochii adanci si verzi ai lacului...