O altă poezie – alt dezastru:
Aceeași singuratică idee
Ai vomitat-o într-o melopee
Pe faldurile saitului albastru.

Þi s-a închis Parnasu-n veci, femeie;
În ochiul șchiop îți crește un pilastru
Și nu mai vezi sclipirea unui astru,
Când gratulezi omizile pe-alee

Și iei în brațe orice poetastru
Necopt ce-nvârte doua-trei clișee
Și-al cărui sacru foc e doar scânteie
De ulcer vanitos în epigastru.

Nu-i cazul să îți scriu o epopee,
Căci înțelegi sonetul meu salmastru!

7 I 2007

Parodie dupa:

Eu am crezut în tine, Zoroastru! de Mirela Lungu

Eu am crezut în tine, Zoroastru!
ÃŽn ochii mei vedeai o Galatee
Când navigam pe Căile Lactee
Îmbrățisând lumina unui astru,

Cu trupul ars… Fierbinte Dorothee
Mă prelingeam în sângele albastru
Și îți băteam la porți de alabastru
ÃŽn ritmul legendar de epopee...

M-ai desenat cu un penel sihastru
Și s-a născut, virgină, o idee
Ce se plimba, sedusă, pe alee
Cu luna sprijinită de-un pilastru…

Te voi păstra în sute de clișee
Cum doar tu ești: un Zburător măiastru!