Stii-vei tu oare ce-i durerea de suflet,
Cand spasmele timpului se omogenizeaza-n urlet...

Ah... toate sagetile otravite
In al meu suflet sunt proptite;
Ma arde, ma chinuie rana mea adanca,
In chinurile iadului privirea ta m-arunca...

Astea toate patimesc din ziua in care
Sufletu-mi m-a parasit pentru o sarutare...

Ca o lumanare m-am topit,
Cand suflarea-ti imi mistuia trupul;
Cu toate pacatele lumii m-am rastignit,
Sfarsitele-mi puteri s-au luptat cu timpul...

Cate strigate planse s-au pierdut in noapte...
In zadar insa au fost toate...