-De ce plângi mamă?
-Nu știu fiule, mă gândeam așa…
La adevăr și libertate și….La prea multă nedreptate.
Sunt fiică de erou, am fost soția unui erou, sunt mama unui erou.
Cine știe? Poate urmez eu. Este bine?
Doamneee!... Mai fă orânduială pe pământ.
Corneliu

…Pacea nu era departe,
Tunurile-au încetat
Iar “Imperiul Habzburgic”
Pentru veci s-a destrămat.

“Bucovina” și “Ardealul”,
Din Sighet pân-la Ilia
Au trecut la țara mamă,
Mândra noastră ,“România”.

Mulți cântau de bucurie,
Alții, erau supărați,
C-au pierit loviți de gloanțe
Milioane de bărbați.

Printre ei, era și tata,
Despre care am aflat
Că murise lângă “Bălgrad”
Într-o gară, bombardat.

Conducea locomotiva
Ce trăgea un tren - spital,
Tata era bun mecanic
Și-avea grad de caporal.

Ruga lui cea de pe urmă
Am aflat-o la-ntâmplare
Ascultând povestea tristă
A unui schilod la picioare,

El era la vremea aceea,
Sentinelă la vagoane,
Când au fost loviți năprasnic
Cu bombe din avioane.

Unii au murit în chinuri
Arși de vii sau sfârtecați,
Pe alții i-a dres norocul,
Prin minuni au fost salvați.

Spune-mi omule de tata,
Povestește-mi cum a fost?
Să mai sper într-un miracol?
Sau, nu are nici-un rost.

-De ești tu , fată bălaie
Și ai numele “Bojoc”,
Te caut de multă vreme,
Te-am găsit și… Am noroc,

Să-ți destăinui jurământul
Ce l-am dat tatălui tău,
Când zăceam pe niște “țoale”
În gară la. . . Nușfalău.

Aveam gambele zdrobite,
El cu pieptul spintecat
Și ținându-i capu-n brațe,
Jeluind, mult m-a rugat:

- Camarade ! sunt pe “ducă”,
N-am puteri, toate mă lasă,
Jură-mi că-mi vei duce vestea
In “Ardeal”, la noi acasă.

Acolo. . . mai am o fată,
Nevasta m-a părăsit,
Povestește-i despre mine
In ce chinuri am murit.

Du-i "zălog" această cruce
Și inelul meu marcat,
Să le poarte amintire
De la cel ce-a “răposat”.

-După acest cuvânt de groază,
Bietul “om” s-a prăpădit,
I-am închis ochii cu palma
Apoi… Noi ne-am despărțit.

El a fost luat cu "targa",
Dus la margine de sat
Și-ntr-o groapă colectivă
Fără popă, înhumat.

Eu am fost trimis în zonă,
La spitalul din Banat
Și de-atunci caut într-una
Să respect ce i-am jurat.

Inelul și cruciulița,
Ia-le, că sunt ale tale,
Eu sunt Gheorghe, zis EROUL,
Din “ Sasnireșul” pe vale.

Am scăpat de iadul morții
Și i-am spus un legământ:
„O s-o caut camarade,
De o fi… Chiar și-n mormânt”.

Și… Te-am găsit!

-A devenit soția lui.
Demnitate, adevăr zguduitor.
„O poveste, o… Legendă,
O….Legendă, o poveste”.
Ei sunt „Rădăcina Sufletului meu”

Din ciclul: De ce plângi mamă?

Corneliu 1995