Omul acela a iesit iar pe balcon, sa-si fumeze tigara. E la distanta destul de mare de noi. Il vad prin geamul de la mine din camera. Fumeaza si ma intreb unde priveste. M-am intrebat adesea. Vede el oare si inauntrul camerei mele, ma vede oare prin geam? Vede el pana aici? Sau se uita doar in gradina, afara, sau se uita fara sa vada in timp ce-si savureaza tigara afara, dat afara de nevasta? Sunt amandoi batrani. Ea iese uneori pe balcon si tuseste intr-un fel aparte, isi drege tare vocea, asa se aude. Si iarna, si vara, el iese pe balcon, usa de la casa e inchisa si fumeaza. Iarna e imbracat bine, ca de iesit afara. Chiar ma intreb daca ma priveste si el pe mine, daca ma vede, si ce oare o gandi despre mine?

***

Sase luni gratuite de internet se terminasera. Jumatate de an. Aveam conexiune la internet acasa de jumatate de an. Anul trecut pe vremea asta mergeam la acel Internet Cafe, unde nu stiam daca voi gasi un loc liber, trei ore era maximul de fericire virtuala de care beneficiam pe zi si erau si zile cand nu aveam cand sa ajung, daca aveam ore pana mai tarziu... In urma cu cateva luni, conexiunea nu a mers cateva zile, si eram disperata, trista, furioasa, multe sentimente la un loc. Fusesera niste reparatii prin zona. Ah, si atunci cand nu aveam lumina, facusera vecinii astia destepti ceva de reparasera si stricasera ceva ca una-doua se tot stingea lumina si in tot cartierul era lumina, numai blocul nostru statea in intuneric. Adio net si atunci. Tin minte ca am stat in intuneric o seara intreaga pana m-am culcat, am venit acasa de la doamna profesoara care urma sa ma pregateasca pentru admiterea de la doctorat, imi imprumutase si niste carti, si... am stat in intuneric, la lumina lumanarilor toata seara, am gasit apoi o lanterna... grupulete de lumanari in bucatarie, la mine in camera, in living... arata chiar frumos, si as fi apreciat atmosfera poetica mai mult daca nu ar fi fost conditiile date, sa stau in intuneric asa asteptand, nestiind cand ii va da drumul... Am ascultat melodii la mp3-player, asteptand... si am mancat o rodie, si am asteptat... si tot in intuneric eram... iar seara, la obisnuitul dus inainte de culcare, tot la lumina lumanarilor am stat... un grupulet de lumanari puse pe calorifer... Era pe la sfarsitul lui noiembrie 2007.
Reusisem sa ne intalnim si sa avem o discutie despre ce urma sa fac, ce subiect sa-mi aleg, abia la sfarsitul lui noiembrie. Era foarte frig afara. Ma chemase la ea acasa. Nu ma asteptasem la asta, credeam ca vom sta de vorba pe la catedra la facultate. Cartier necunoscut, zona necunoscuta, bloc inalt, cu interfon... un gang... O usa, asa, de dinainte de a ajunge la usa apartamentului, si o mica zona... nu mai vazusem asa un aranjament... ma astepta in usa, deshisese usa apartamentului in momentul in care auzise liftul, cred, sau calculase cam cat lua ca sa ajung sus de cand sunasemn la interfon. Primitoare... se aude dinauntru putina muzica de instrumente... avea si un catel... cam uratel, am gandit, era orb, probabil batran judecand dupa aspect si miscari, micut, poate stia ca gandeam despre el ca e uratel, m-a latrat, m-a mirosit, sau poate ca nu ma cunostea, si era surprins... se spune ca simt cainii atunci cand nu iti plac stapanii lor; nu era adevarat in cazul de fata... stapana nu l-a bagat in seama, mi-a spus ca el nu musca, dar nu vede, neam vazut de treaba, am mers intr-o camaruta cu un birou si am stat putin sa discutam despre subiect, m-a notat intr-o agenda, am mers apoi sa-mi imprumute niste carti... apoi am plecat, catelul latrand in urma mea...
Interesant sa citesti toata opera unui scriitor. M-as fi gandit altadata, cam imposibil. Si totusi, aveam de citit opera a doi scriitori. Graham Swift si Virginia Woolf. Plus critica si traductologie. Nu era chiar imposibil. Citisem o buna parte din romane de la sfarsitul lui noiembrie 2007 si pana acum, 21 februarie 2008, cand tocmai terminasem de citit 'Orlando' de V. Woolf. Inca mai visam la lumea descrisa in acel roman... Si cum ar fi viata daca ai fi nemuritor? pare sa intrebe cartea. Personajul tot se intreaba care e sensul vietii, doreste dragoste, incearca sa scrie, isi pastreaza o singura poezie dupa ce arunca celelalte scrieri in urma discutiei cu un prieten scriitor.

***

M-am ridicat de la calculator si am privit pe geam. Intre timp, putinul de zapada ramas pe acoperisuri si in gradina vecinului disparusera. Soarele lumina in continuare intreaga scena. Zambeam. Primavara isi anunta sosirea, speram sa nu mai plece. Primisem azi primul martisor. Mai era putin si venea 1 martie. Deja vanzatorii si-au scos tarabele cu martisoare...