Te joci cu mașinuțele și crezi că dacă le bușești de două trei ori, se strâng fete în jurul tău. N-ai de lucru și o agăți pe cea roșie de bară, vine și ea, nu știe ca o placi și tragi mai tare, se rupe de la îmbucătura degetelor. Apoi apare Costel nechemat, după al doilea nume ai spune că-i plac copanele. Apucă în grabă una de pe jos și îi numără roțile, după ce o pune la loc, ridică de bot să-i numere și suspensiile. Pică de câteva ori chiar mai mult și mă întreabă dacă o dau.

“Costele, am treabă!
Ce treabă, mă? Hai că am doi indieni cu cuțit, da’unu nu mai are pană. Mi-o dai?
Costele, nu vezi că-i Grațiela aici? Și nu-s mașinuțele mele, sunt ale lui frate-miu, m-a rugat să le plimb.
Da’ p-asta o aveai și la școală!!!
Da mă da, și la școală le plimb.
Hai mă să jucăm fotbal.
Costele, mă însor!
Hai mă să bem o bere!
Costele, am de călcat!
Hai mă să mai povestim, să ne aducem aminte! Mai știi mă când aveai mașinuța aia roșie și te-am întrebat dacă o dai?
Da mă mai știu.
Eu o luam ca să nu te însori mă!
Și eu de ce nu ți-am dat-o? ”