m-am săturat de poemele astea nesfârșite despre viață și moarte despre iubire și ură despre suferință și rană despre tot felu de chestii care se întâmplă zilnic.

oamenii își terfelesc destinul cu o mare nepăsare. nu păstrează clipa de liniște. oamenii nu țin în ei fericirea. deloc.

oamenii au tendința să plângă. apoi să râdă de propriul lor plâns. apoi să scrie un poem din care să înțelegem că așa e viața.


m-am săturat de toate astea.

vreau doar un Zâmbet. sau o Zambilă. atât.