În dulap am un maiou. E ca un fel de atlas anatomic, poți face experimente pe el, îl poți diseca. După ce m-am despărțit de primul meu ibovnic, mi-am amintit de acest maiou. Primul gând au fost vrăjitoriile. E o șoză fantastică pentru vrăjitorii, atlasul meu. La pagina 34 găsim o mostră de par, câteva pagini mai încolo, găsim un iz de transpirație, iar dacă vreau să-l desfac, se rupe așa greu, crema masculină s-a imbibat printre pagini într-un mod haotic, răvășit. E cu adevărat o amintire. O amintire fără goluri. Toate simțurile și toate sentimentele mele se regăsesc în maioul ăsta. Aș putea în fiecare zi să repet fosta mea dragoste. În fiecare zi să mă îndrăgostesc.
Sau să fac nenumărate vrăjitorii, în caz că mă plictisesc.