ne dezlipim de pe pământ oameni negri albi roșii galbeni
rimând în spusele lui
un șir lung de așteptări înfloresc deja în palmele noastre
și ne îmbrățișăm ca într-un film mut

aș putea să scriu un poem
cu un titlu lung
în care să pun toate cuvintele începând cu un om
ar scoate niște sunete ciudate
și s-ar face pământul mai pământ
aș spune despre o floare în toate limbile
grăbind lumina
trebuie doar să se sfârșească
toate în urma lui

când nu mă rog
scriu despre cum ar trebui să fie dumnezeu