Datoriile cele mai particulare ale sotului.

Prima sa datorie este de a mentine in mod demn superioritatea pe care i-o atribuie Dumnezeu, puterile care i le confera, stapanirea care i-o acorda in casa familiara.
El este mai intai sef femeii, precum Iisus Hristos Bisericii. Femeia iese din el, si nu el provine din femeie. Nu barbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pt barbat.

O a doua obligatie a sotului este de a avea grija de viata sotiei si de a copiilor. Ale lui sunt grijile si ostenelile vietii publice.

O a treia obligatie este de a conduce pe femeia sa, pe ea s-o sfatuiasca , s-o invete, de a o mustra cu iubire. Femeia trebuie sa gaseasca in sotul ei un ghid sigur, un sfatuitor intelept si bland, un ajutor solid. Insa ca indemnurile si mustrarile sa fie totdeauna moderate cu rabdare dictate de o iubire adevarata si purtari de intelepciune crestina. Aceasta sotie este ea lumeasca si cocheta, totdeauna ocupata cu atuurile, avida sa se insoteasca si sa se impodobeasca? Sotul ei s-o aduca putin cate putin prin reflexii abile potrivite la o simplitate potrivita. Se manie ea pentru saracie si aspira cu nerabdare la bogatie, la bunastare, la lux? Sotul ei sa-i insufle cu dreptate si rabdare eroismul si avantajele dumnezeiesti ale saraciei. Asa va face el pentru lipsurile pe care le va vedea in insotitoarea sa; astfel forta blandetii si a rabdarii va aduce corectarea spre intelepciune si spre virtute.

Datoriile particulare ale femeii. Aceste datorii privesc sotul ei, copiii ei, interiorul ei, ca sotie mama, stapana a casei.
1. Datoriile care privesc sotul ei. - Ea ii datoreaza zidire, ea ii datoreaza supunere conjugala.
Zidirea. Rolul de sotie crestina este imens sub acest raport. Si sa vedem mai intai cum Dumnezeu il pune in mod fericit in masura sa se achite de el. Viata femeii este retrasa, calma, tacuta, in sanul caminului ei. Pe cand sotul este agitat, ca o barca in mijlocul valurilor dezlantuite, in mijlocul tulburarilor publice ale vietii, ea ca intr-un port linistit, este la adapost de agitatii in casa ei. Cat ii este de usor de a-si reculege sufletul ei si de a-l impodobi cu ganduri sfinte si cu rugaciuni! Usor ea merge la biserica,si chiar atunci cand datoriile societatii o cheama in lume, pudoarea si retinerea ei impuse de sexul ei ii sunt o salvare sigura. Care este de acum datoria ei? Ea trebuie , cand sotul intra agitat si obosit, adesea mort pentru socurile vietii dinafara, sa fie mangaietoarea lui si sfatuitoarea lui iubitoare. Si ceea ce n-ar obtine de la el prietenii lui cei mai influenti, ea inarmata cu farmecele ei inspirate si din iubirea ei va sti sa obtina. Prin sotia evlavioasa si credincioasa barbatul cel mai razvratit fata de datoriile crestine se va gasi la sfarsit invins, convins si plecat.
Ce n-au putut asupra sotilor lor aceste femei minunate despre care ne vorbeste Scriptura? Deborele, Iuditele, Persidele, Mariile, Priscilele, si aceste imparatese atat de minunate sfatuitoare ale sotilor lor? Insa de asemenea ce nu poate femeia pentru raul fara inceput, fara seriozitate, fara conduita? Ce n-a putut femeia lui Abesalom, a unui Samson? Ea ar fi facut sa cada Iov, daca Iov n-ar fi fost de neinvins in rabdarea sa si in credinta sa.
Si cum se va pune mireasa ca sa-l sfinteasca astfel pe sotul ei? Cum va sti ea sa invinga imparatia incantarilor ei, prin enfluenta dulce a virtutii ei, facand mai intai fericit pe acela pe care se straduieste sa il faca bun.
Si cum va distruge ea fara greseala aceasta opera mareata?
Daca este lumeasca, dornica dupa toalete si dupa lux, raspandind in desertaciuni plusurile casei si dezolandu-l pe sotul ei prin pretentiile distrugatoare ale frivolitatilor ei, atunci grijile, surdele tulburari, sau tristetile vor mari ruina sotului in afacerile ei. Atunci invinuirile si certurile, se poate prevedea unde se va opri dezordinea in acest interior dezolant?

Sotia ii datoreaza sotului ei supunere conjugala.
Aceasta datorie este grava, pe care ea n-o ignora niciodata. Daca prin oarecare motiv nelegitim oricare ar fi acesta, refuzurile ei il vor duce pe sot la dezordine, ea va purta responsabilitatea in fata lui Dumnezeu.

2. Datoria femeii ca stapana a casei.

Dumnezeu impartind datoriile familiei si atribuind barbatului greutatile dinafara si pretentiile vietii publice, pastreaza pentru femeie conduita interiorului. Acolo este domeniul si campul ei de actiune. Adevarate nenorociri cad asupra caminului atunci cand femeia neglijeaza conducerea. Nu sunt pentru femeie sarcinile publice, nici sa implineasca functii sociale. Ea nu este facuta nici pentru magistratura, nici pentru adunarile populare, nici pentru tulburarea frontului, pentru alte cariere pe care trebuie sa le indeplineasca numai barbatul.
Pentru femeie grijile casei unde nimic nu trebuie si nu poate s-o inlocuiasca sunt ale ei. "Nu poti sa dai hotarari in senat, insa poti sa dai hotararea lucrurilor familiare si chiar mai bine decat barbatul poti administra lucrurile casei. Nu poti administra public, insa poti sa-i educi frumos pe copii; poti sa-i deprinzi bine pe copii sa nu faca raul, si sa tie in slujire familia". Asa a reglat dumnezeiasca intelepciune tot lucrul.Acolo unde omul va fi neindemanatic, femeie primeste toata aptitudinea. Acolo unde femeia este deplasata, barbatul aduce facultatile potrivite. Si daca barbatul a primit ca parte administrarea cea mai inalta si cea mai cinstita, inseamna ca el trebuie sa aiba in familie primul rang.

Datoria comuna amandurora.
Aceasta datorie este educatia copiilor. Iata opera esentiala; iata opera grea; iata opera la care se cere contributia femeii de nelipsit.
1. Iata opera esentiala.
ea hotareste asupra viitorului temporal si vesnic al copilului.; ea decide asupra fericirii familiei. Si nu este oare lucru nebun pe cat de distrugator, ca diferiti iau seama la interesele cele mai de nimic, pe cand cu privire la educatia copiilor lor ei sunt indiferenti si dezinteresati? Ei vor reflecta pentru cumpararea unui colt de pamant, vor lua mii de masuri ca sa nu fie inselati in cumpararea unui cal sau unui asin; si ce ajung fiii lor? Ei nu se ocupa de aceasta nicidecum? La cine-i incredinteaza ei? Ei n-au nici o grija. Daca se va pierde trupul si sufletul lor ei nu se intereseaza.

2. Iata lucrul greu.
Cu ce se va compara pe dreptate tineretea? Cu acesti fugari cursari dusmani ai oricaror porunci si ai fraului, care in sariturile lor nesocotite si violente, ranesc pe ceilalti si se ranesc mai intai pe ei insisi. "Lucru greu si aspru este tanarul" Si cum sa se piarda ea pentru a reusi in educatia copiilor? Trebuie mai intai sa-i formeze pentru disciplina. Trebuie sa le insufle in mod puternic principiile religioase. Trebuie a studia in adanc chemarea lor.
Mai inati disciplina, ascultarea, formarea moravurilor.
Copilul sa fie plecat de la inceput sub jug. Sa se evite moleseala, luxul, excesele bunastarii. Ca el sa fie curat totdeauna! Curatia la copil, la omul tanar, iata marele obiect al pretentiilor parintilor la care sunt avizati. Totul se pierde, prezentul si viitorul, daca omul tanar este tricat. Omul tanar desfranat va fi mai tarziu sotul infidel. Sa fie format astfel la o viata frugala si ostenitoare.
Insa nimic nu foloseste fara principiile religioase. "Educati pe acestia in disciplina si ascultarea de Dumnezeu, zice Pavel". Nimic nu va folosi fara de religie; cu ea totul se intoarce spre folos si spre bogatie. Vedeti pe Ana, sotia lui Fanuel, ea ii da lui Dumnezeu pe fiul ei si acesta ajunge minunatul profet Samuel. Ca copilul sa stie sa gandeasca, ca si crestin, aceasta intelepciune ii va folosi mai mult decat toate celelalte. In loc sa aspire la bogatie el va avea sufletul destul de inalt pentru a dispretui bogatia. In loc de a urmari slava si onorurile lumii acesteia, el se va incununa cu splendorile lumii vesnice. In loc de a se ambitiona spre o viata mai lunga, el va aspira la o viata divina fara de sfarsit. In loc de a fi abil sa vorbeasca frumos, el va avea elocventa faptelor, prestigiul pe care-l da virtutea. Sa ne gandim la eroii straluciti pe care i-a produs religia in cursul veacurilor.
Se va obiecta ca o asemenea educatie duce negresit la starea calugareasca? Si unde va fi raul daca tanarul paraseste veacul ca pe un ocean prea bogat in innecuri pentru a intra in calmul si in siguranta portului? De altfel parintii sa cunoasca responsabilitatea care apasa peste el, ca ei sa se gandeasca la mustrarile lui Dumnezeu daca ei se opun chemarii fiului lor sau a fiicei lor.

3. Acest lucru i se cuvine in mod deosebit femeii.
Doua prime motive sunt cunoscute. Mai intai este aptitudinea minunata data de Dumnezeu femeii privind opera educatiei. Apoi usurinta pe care i-o procura viata linistita si tacuta pe care o duce ea in casa, departe de luptele si de tulburarile vietii publice. Mai este inca o a treia ratiune pe care ne-o arata Pavel. Educatia buna a copiilor este pentru femeie rascumpararea unei greseli vechi. Ea a fost sedusa, l-a sedus pe barbat; sa lucreze acum la mantuirea celor pe care i-a pierdut prin pacatul ei in Paradisul pamantesc.
"Femeia se va mantui prin nasterea de fii, daca ii va educa".