de-ar crește nuferii-n iarbă
ca păpădia
săracă floare, sori căzuți...
de-ai căuta printre lacrimile adunate-n barbă
prelinse pe gât
alb obelisc
răsucit, alungit spre lună
ai ști
ce-nduioșat
ce chinuit
m-ai lăsat...
ca un garou mi-ai gâtuit iubirea
ce simplu m-ai ucis
și palma întinsă
de-acum
îți va fi de buzele mele, plină...