Cand a auzit intrebarea nu știa cum sa se abtina din râs...A lasat privirea in jos si a raspuns aproape in șoapta:"Nu m-am aruncat...mai de graba am sarit!".
Directoarea a ramas perplexa...Avea dreptate, nu a sarit de pe geam cu un gand sinucigaș...era clar ca deși inaltimea de la care sarise era de 6metri, clar nu ar fi avut cum sa moara.

Dupa doua zile de la data accidentului nimeni nu stia cum sa o pedepseasca.
S-a facut consiliu profesoral in care s-a discutat modul in care ea sa fie pedepsita si nimeni nu s stiut ce sa zica. Toata lumea era perplexă...

Ceva ciudat se intampla, insa, cu ea. Deși realiza ca a facut ceva grav nu se putea abține sa nu se amuze la cât de incapabil era personalul școlii ei.

Hotărârea care a fost luata era de domeniul filmelor americane, cu o protagonistă revlotata avand o familie plina cu bani, dispusă să iși salveze fiica. Teste psihiatrice, ancheta sociala și supraveghere la școala și in timpul liber.

Deși mama ei era speriata, pe ea nu o putea speria nimic. Avea incredere ca totul va fi bine...Nu avea nici cea mai mica idee cum s-ar putea intampla asta...dar știa ca un lucru rau ei nu i se poate intampla.
Ca atunci când era mica și era sa o calce o masina sau când a fost foarte bolnava, de nu se mai putea ridica din pat, totuși a rezistat "miraculos" și s-a recuperat excelent.
Avea incredere in Univers...avea incredere ca El o iubește și că o va proteja.

Mama ei era, insă, speriată până in maduva oaselor. Îi era fircă de examenul psihologic...ii era fircă de o posibilă disfunctie psihică a fiicei sale.