E primăvară iar și totul înverzește,
Trecut-au anii și....păru-mi cărunțește,
Dar a rămas, aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n față iar inima-mi suspină.

De-atâta așteptare, de-atâta dor ce plânge,
Un freamat de speranta? Degeaba, nu-mi ajunge
Să-mi fii iarași aproape, iubirea mea curată,
Caci timpul nu revine, nicicând, ca altădată.

Rămân cu nostalgia și....rănile ce dor
Și gândul care-mi zboară, cu aripi de cocor,
De jos si ... pân-la stele, tristețea să-mi aline,
Dar... totu-i in zadar, căci nimeni nu-i ca "Tine"
O lacrimă de dor.

Corneliu 20.04.2008