Sunt un păcătos obișnuit, cu nimic mai nobil ori mai ticălos decât miliarde de alți păcătoși. Uneori, sunt mânat către rai chiar și de biciul Satanei, alteori nimic nu mă clintește din propria mea împietrire.
...Dar, în fața scânteii de Dumnezeu din mine, vântul tace, ploaia încetează și copacii înmuguresc.