Blestemă pădurile de aur verde
Iar căpățânele încununează zeii
De-aÈ™ povesti azi nimeni nu m-ar crede
Străinii ne sunt aicea dumnezeii.

Plâng codrii secerați de fierăstraie
Și se răresc pe fiecare zi
Iar cei în sutane și cu straie
Ne cer pământuri, codri, chiar și vii.

Să urli Doamne de durere
Nu sunt urechi de auzit
Ce s-a numit cândva avere
Se-ndreaptă repede către sfârșit