- Degeaba este „om de știință”, pentru că soția sa face, aproape totul, „fără știința” lui;
- Deoarece întotdeauna el mănâncă doar „la botul calului”, doctorul i-a spus că se va vindeca de ulcer „la paștele cailor”;
- Unui elev de care „nu s-a lipit învățătura” i se spune că „este clei”, deși se știe, cleiul este folosit printre altele și… la lipit;
- Deși „și-a pătat obrazul” , el „s-a spălat… pe mâini” ;
- Cel ce constată că a început soția „să-i caute în coarne” trebuie să-și pună problema că este „încornorat”?
- Deși prestația sa „nu face doi bani”, a fost făcut de către colegii săi „de trei parale”;
- Oamenii „cu capul în nori” sunt ironizați, cei „cu nasul pe sus” sunt evitați, cei „cu fundul în sus” sunt și ei ocoliți, cei ce-și pun „coada pe spinare” sunt disprețuiți, femeile care-și pun ușor „poalele în cap” sau țin „rochița sus” sunt desconsiderate. A privi pe cineva „de sus” iar nu e bine, a vorbi „de sus” la cineva este la fel de rău. Atunci de ce ne mai mirăm că foarte mulți oameni sunt „la pământ” din toate punctele de vedere și nici măcar nu încearcă să se ridice „puțin mai sus”?

Va urma!