soarele are un pian in noi,in fiecare
si isi tine mana-raza cuminte ca un vid
ghiceste in noi cuvinte si ploi cotropitoare
si creste anotimpuri in sufletu-i arid

ce-ar insemna o despuiere de lumina sacra
de sufletele de garla pe care le avem
mereu ne curgem timpul spre moartea asta acra
si nu cracnim de frica cu graiul nostru demn

neluminati de soare noi cei crezuti umani
am fi trait ca vinul in beci si in butoaie
la granite polare paziti de sobolani
si devorati de cerberi si-a iadului gunoaie

si noi ce am urzit chiar timpului masura
prin filozofi timizi ca cerbii langa rau
nu am crezut ca dumnezeii sunt motivati cu ura
caci spate si-au intors scarbiti de atat desfrau

dar daca ni s-ar permite sa demonstram luminii
ca unii si iubesc nu doar stiu sa urasca
nu ne-ar mai latra asa pe drum toti cainii
ce-am fi latrati de ingeri purtandu-ne-n caleasca!