scapără-n fulger
ceva ca tunetul surd
mă apasă pe creștet
trec intr-un fel de-acufund

ceață se lasă
mă cațăr și trag
rup perdeaua soioasă
șchiopătează mi-i drag

strig nu m-aude și pare că-i orb
liliacul îi crește stufos la picioare
-e vorba de viul mai viu ca oricînd
nu de mort
dați-mi crezare-

departe sau în mine
e-o mînă pe gît
să mă sugrume să mă alinte
se mută
se lasă pe frnte
e grea de granit

subțire abur și-oglindă e lumea
îngălbenită cu-argintul sărit
privesc și mă soarbe
mă zgîrîi în colțul ciobit

la el să ajung să-l întreb
tainic cum mereu am făcut
nu-mi răspunde înseamnă că-i dus
.................................
ia uite-l cum rîde cu-n deget în sus