Am vrut să fiu mai înțelept ca marea,
Crezând că sunt, altfel decât banal.
Dar m-a ajuns din unde întrebarea:
- Crezi că poți fi mai mult decât un val ?

Un munte-am vrut să par, să-mi pierd ursita;
Un pisc semeț oricui din larga zare,
Dar, spre prăpăstii groaznice, ispita,
M-a prăvălit din firava-mi cărare.

Sau vultur mă visam! Să spintec cerul
Și aripa să-nmoi în sfântul soare.
Mă târâi doar, schimbat în temnicerul,
La umbra-i cetluită-n închisoare.

Orice-aș fi fost, primind și dând iubire,
Puteam să trec de griji cu nepăsare.
Aceeași drum, prin colb, spre ne'mplinire,
Mă-ndeamnă să-l urmez cu resemnare.