agonia
espanol

v3
 

Agonia.Net | Reglas | Mission Contacto | Regístrate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artículo Comunidades Concurso Ensayo Multimedia Personales Poemas Presa Prosa _QUOTE Guión Especial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textos del mismo autor


Traducciones de este texto
0

 Los comentarios de los miembros


print e-mail
Visualizaciones: 4725 .



pedrera (1)
personales [ ]
catargele nu au umbră, nici marea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por [elavictorialuca ]

2008-08-17  | [Este texto, tienes que leerlo en romana]    | 



mergi, mergi uneori fără tine, te ridică pe umerii lui un copil sau poate ai doar o jumătate de umbră, alunecă pe ziduri odată cu frica ta, cu regretul că nu ai știut atunci să te adâncești mai mult, mai departe
nu ai limpezit lucruri, le-ai înghesuit în tine ca-ntr-un container, așa cum se întâmplă acum în camera mică, semiobscură, unde corpul se mișcă liber în afara minții
e începutul unui alt drum sau iluzia catargelor care înțepenesc seara vântul, și nu se mai disting de pescăruși, de oameni, pânzele strânse dorm și ele în spatele gândului, în spatele ochilor plini de nisip, iar eu simt tot
simt mai ales vara frigul în clavicule, am picioarele grele, se adună pe genunchi distanțe, alte renunțări, nu știu dacă să mai aștept, să desprind rochia, să mă prefac în morgană, ar fi ușor să fiu doar atât, dar
corpul își ridică pânza de sânge, până în creștetul capului, doare, doare și e bine așa, e un-fel-de-a-fi-în-viață, iar plânsul mut are ceva din marea asta sumbră la apus, când își închide între diguri oamenii, peștii, nimic nu mai mișcă în apa ei, nici mâlul din corp, nici nisipul de sub pleoape
e prea târziu să mă întorc acum, să sparg de coapse câteva catarge, să fac focul acolo, în cetățuie, departe de lumea noastră, de apa tandră a mâinilor tale, să despic pânzele, să le recos până aș croi o rochie de întuneric
să nu te mai temi, oricum nu aș pleca, niciodată prea departe, niciodată înainte de somn, e prea frig pe șira spinării.

***

foto: "port veil", barcelona, ela, aug. 2008

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La casa de la literatura poezii
poezii
poezii  Busca  Agonia.Net  

La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Política de publicación et confidencialidad

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!