poartă roșu burgund
uneori turcoaz
știu asta după cum se schimbă lumina
în dreptul ușii mele închise
la răsărit

clinchetește
o aud când vine când pleacă
și când adoarme
liniștea e aspră cum e liniștea frunzei
când s-a oprit

nimeni nu știe mai mult
despre ea
o cheamă inn ca pe giulgiuri
miroase a toamnă a fragi și a încă ceva
nedeslușit

într-o zi depărtată îmi va bate în geam
am aflat de la vrăbii că-i place
să stea de povești
cu bătrâne obscure
prin cartierul semit

___
Copyright Adela Setti