A venit toamna...în inima mea e atât de pustiu,cuvintele tale cad ușor în inima mea,dezgolindu-mi sufletul,rănindu-l...Atât de trist și pustiu e totul...fară tine...Atât de rece e răsuflarea ta,atâta răceală dintr-o data,mă-ngheți iubite,nu mai spune nimic,am să îngheț și eu și-atunci va muri și ultima speranța.
Aș vrea să nu te pot auzii,să-mi mai lași încă o zi vara în suflet...
Plouă acum,prea târziu,o rază de soare nu mai poate aduce înapoi căldura,s-a veștejit totul în mine și plouă cu lacrimile mele.
Ai plecat...eu am rămas...sper să mai pot vedea la anul vara...
E atât de rău să te doară ceva și să nu ști ce...