Știam să împart
Fericire.....


Știam
Să arunc cu arginți
La mâinile întinse
Ca la un rege,
Știam
Să sărut mâinile întinse
Ca sluga ce i se oferă această onoare,

Știam
Să spun unui suflet
Cât de mult îl puteam iubi
Atunci când ploua peste mine
Ca un duș defect-când rece, când cald....

Dar,
nu știam Să Iert.

Te visezi Dumnezeu
Fiindcă poți să faci aceste lucruri
Dar, cât de mici putem fi
Atunci când viața ne aruncă
Cu fața-n țărână
Și ți-e atât de greu să te ridici...

Învață să Ierți,
Din tot sufletul,
Pe Toții și pe Toate Cele
te fac, cu lacrimile tale,
Să faci din țărână, noroi !

DUMNEZEU îți numără lacrimile
dar mai ales Iertările
și le pune în vază,
în mijlocul Raiului,
ca pe singurele flori
dăruite de oameni...