mă cauți în crăpăturile unui zid părăsit
eu sunt însă pânza tabloului pe care l-ai pictat
cândva
simt cum se prelinge vopseaua suferinței
galbenul se amestecă cu un roșu murdar
cred că e sângele din privirea ta
verdele a dispărut
mai era în colțul unde îți țineai umărul drept
m-aș strânge în jurul tău
să fii din culori așa ca altădată

nici prea târziu, nici prea devreme
am rămas giulgiu
dar fără chipul tău