stăpâneam lumina și ți-o întindeam,
în podul palmei s-o săruți.
să nu-ți fie amară gura,
mai puneam puțina miere din soare.
astfel, cu lumina în palmă,
te rugam să-ți amintești:
unde-i intotdeauna primavară,
sunt eu, într-un colț de nefericire,
așteptând să-ți amintești
unde gasești întotdeauna primăvara.