Năvalnic curge-n mine cuvântul când pana-ți măiastră s-afundă în viers și mă doare, căci nu vad liman mai înalt să străbat spre a-ti prinde-n colinde, cântarea!
si, dacă iubind pe Luceafăr, am scris "a iubi printre stele",
si, daca iubind necuvintul, Nichita imi fuse tornada,
Din patima ta, cea trecută prin paseri, m-a prins silisteana, ca limba de foc a strămoșilor mei, răsărită in noapte de sfântă vedere-a pierdutei comori pe câmpie

mai e un poet
poți să plângi
și să naști,
Românie!...