Ca dregător cu oarece vechime e bine să nu te încrezi orbește în cei care îți fac piedestalul cât mai înalt, spre a-și ascunde după el frustrările sau mânăriile și mai ales să nu renunți la incomozii altruiști, chiar dacă cei dintâi te vor fi silit și chiar "siluit" să o faci, pentru că doar aceștia te vor ajuta să te aperi de tine, atunci când va fi nevoie. nov 2007

Nu trebuie să cauți cu orice preț "a te pune bine cu șeful" lăsându-l și încurajându-l să greșească fundamental(altfel în loc de pușcării ar trebui să facem cazinouri), pentru că într-o bună zi, oricum, vei fi în bătaia puștii pe care ai tot încărcat-o și supraîncărcat-o fără discernământ dec.2007

Astăzi am mers, ca de multe ori duminică dimineața în bazar, sau cum se mai spune, la "târgul de ruși", să caut "vechituri" pentru obiectele mele, eventuale antichități ieftine (tot mai greu de găsit) sau câte o carte rătăcită la "buchiniștii de ocazie".
Ultima achiziție a fost cunoscutul volum de poezii "Patimile după Bacovia" de Ovidiu Genaru, pe care doream să-l ofer, știind că îl căuta, chiar autorului. Prețul foarte mic m-a făcut să exclam mirat, aproape involuntar:cum doar un leu? păi dacă noi nu avem studii se scuză oarecum încurcat țigănușul, întinzându-mi cartea aproape nouă, sigur nefolosită, bucuros că în sfârșit , i-a cumpărat-o cineva.
Mă simțeam oarecum în elementul meu, în lumea aceea elementară,răscolită, metalică, lemnoasă plastic-rigidă în același timp și electronic expirată, lume a micilor speranțe scoase la mezat, a obiectelor netrebuincioase sau a cilimurilor renunțabile (ce îmi aminteau fără să vreau de o parte din lumea copilăriei mele în micul oraș al nordului moldav), lume cu un univers asemănător, indiferent dacă te afli în Botoșani, Bacău, Burdujeni, Chișinău, Montreuille sau Roma (peste tot găseai acei oameni, pentru care, se pare că mare parte din bucuria sau nevoia de a trăi, era, comercializare la nesfârșit a acestor "fascinante nimcuri").
Și nu eram singurul. Aici întâlneam adesea oameni pasionați de asemenea căutări: un distins coleg de la patrimoniu, un tânăr inginer de la Letea cu preocupări artistice și făuritor de hârtie manuală, un foarte important poet, cu pasiuni de bijutier și creator de originale icoane pe sticlă, un vechi amic, agronom cu veleități de oltean exilat și culturalizat, etc.
De regulă dădeam o tură micii clădiri ce găzduia grupul sanitar al bazarului, zonă ticsită a micilor expozanți de nimicuri uitate sau adunate, etalate ăntotdeauna pe jos, apoi mă strecuram spre zonele adiacente porții principale.
În stânga ușii, pe o pătură, la baza peretelui, m-a atras imediat o carte rafinată ca prezentare. Aplecându-mă, am văzut o antologie, din lirica mistică persană a unui cunoscut scriitor băcăuan, orientalist și persianist reputat, carte pe care mi-am dorit-o imediat ce am văzut-o (e adevărat că și prețul era foarte bun, reflectând lipsa ei de atracție comercială-3 lei).
Atras de prezentarea în viziunea grafică a lui Ilie Boca, o ridic, deschid coperta și văd o dedicație cu caligrafia neagră, susținută de verticale ferme , virile, scrisul exersat și elegant al unui intelectual veritabil și totodată optimist:
"Iubitorului de carte rară, domnului prefect...
aceste poezii "mute" dar grele de înțelesuri...
ÃŽntru bucuria descoperirii,
Gh.Iorga,
(semnătura)
Bacău, 25.01.2005
În acele momente am avut vaga senzație că de fapt dedicația autorului era adresată celui ce o aflase și o extrăsese din lumea insalubră și pestriță a bazarului duminical și nu celui ce renunțase, în momentul promovării, atât la carte cât și la spiritul generos al autorului ce i-o dăruise.
10 aug 2008