Când s-a făcut dimineață și ochii grei nu reușeau în agonia lor să privească zâmbetul răsăritului, se auzeau rațele zbierând a nemurire și vaietul oamenilor ce au uitat că azi s-ar putea să moară. Da, așa este... Cu ochii tăi în gând și cu moartea lăsându-se așteptată, iată-mă!