Nu mai pot spune nimic. There's no hope. Despletita, cu parul atarnandu-mi pana la talie, incurcat si strabatut de fire argintii pe ici-pe colo. Cu cearcane care nu mai trec nici cu anticearcanul de la Clinique, cu buze mereu arse si uscate. Eu. Ma uit in oglinda cu un ochi critic. N-are sens, stiu. Once upon a time nu va mai fi niciodata. And they lived happily ever after este sfarsitul altei povesti. Asta este o tragedie antica, o telenovela SF, o durere pana in a 100 viata anterioara exprimata plat in cuvinte monocrome.
Nu. N-am sa-mi iau niciodata adio, n-am sa pot niciodata sa cred ca urmatoarea viata va fi la fel de ciobita. Asa, ca sa stii.