agonia
italiano

v3
 

Agonia.Net | Regolamento | Mission Contatto | Registrati!
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


dello stesso autore


Traduzioni di questo testo
0

 I commenti degli utenti


print e-mail
Lettori: 1771 .



Revelatie
personali [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
di [adrienne13 ]

2009-01-07  | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana]    | 



Ma trezesc la un moment dat intr-o galagie si o dezordine cumplita….Un amestec derutant de voci, picaturi de ploaie, lacrimi, rasete, fosnet de frunze uscate, valuri spargandu-se, pasari cantand... O lupta apriga intre trecut si viitor pentru intaietate, o lupta care refuza din rasputeri sa lase loc pentru prezent.... Trairi, ganduri, amintiri, sperante, vise, proiectii.... M-am trezit printre toate acestea negasindu-le sensul, nestiindu-mi rostul, nesimtindu-mi propria esenta... Dar ceea ce ma debusoleaza complet e constiinta faptului ca eu eram aici, exact in acest punct nu de acum o ora, o zi sau un an.... ci de mult mai mult timp. Aici, in aceasta dezordine pe care nu am observat-o niciodata, aici, in mijlocul acestei manifestari galagioase care parea pana acum doar o muzica pe fundal.... Si inevitabil ma intreb.... CUM?! Cum de nu am auzit, nu am vazut, nu am simtit pana acum toate acestea? Si mai ales…. Incotro? Nu stiu unde ar trebui sa ma duca pasii, nu mai cred nici macar in sensul lui “a trebui”...

Si cad, obosita, debusolata, infranta, la radacina unui copac batran. Si umbra lui se lasa peste toate amintirile mele, crengile lui imi mangaie fruntea cu frunzele in care simt atat de intens vibratia vietii, fructele sale imi picura pe buze esenta clipei de acum... Copacul acesta e parca poarta spre o alta lume, pe care doar am intuit-o sau am atins-o in treacat pana acum. Lipita cu intreaga fiinta de trunchiul sau mi se pare ca voi putea umple mai usor golul care se cascase in mine. Golul.... e totusi aici.... magia copacului m-a ajutat sa ma ridic o clipa.... dar... cad din nou....

Si ma trezesc.... ma trezesc simtindu-mi radacinile adanc infipte in pamant, cu seva curgandu-mi prin fiecare celula, cu soarele mangaindu-mi cu aceeasi caldura si frunzele uscate si frunzele tinere. Ma trezesc in adierea vantului, simtind cum viata curge prin mine si da nastere fructelor. Sunt un copac! Cu radacinile infipte in pamant si fruntea indreptata spre cer traiesc sublimul acestei clipe in care divinitatea ma cuprinde in imbratisarea ei!

16 decembrie, 2008

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. poezii
poezii
poezii  Cerca  Agonia.Net  

La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, Ă© assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politica di condotta e confidenzialitĂ 

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!