vedeai cum timpul îl doboară
din zi în zi mai slab înainta prin tine
o scamă-n infinitul albăstrui

din coaja unei bărci soioase
lupta cu hohotu-ți năprasnic
îi furasei mintea, puterea și norocul,
dar te-a învins bătrânul slăbănog
și n-ai știut...

ai tot crezut că fără de vânat o să se stingă
că vânătorul fără prad-o să dispere
l-ai lăsat fără păsări
să lupte cu stihia
cu peștele
trei zile departe de lume
l-ai gonit spre răsărit
te-ai amestecat apoi
cu fiarele ce-i devorau câștigul , truda
ba i-ai sărat și rănile din palme-

ajuns pe țărm
mai singuratic decât fusese vreodată
urca sub raza lunii povârnișul
și greu catargu-i apăsa spinarea -
căzu îngenuncheat pe pietre sub povară
cum un condamnat sub cruce
neputincios

priveai - și-ai început
să plângi cu valuri verzi...
te-nvinsese bătrânul pescar
cu dragostea-i nețărmuită...