Aseară mi-am prins gândurile în trecut, pe când copilă încă fiind, cercam iubirea cu ochi de îndrăgostit și respiram mirosul dragostei în amurgul văratic...
Ai spune că anii ramân eterni la clipa în care cufundată în privirea-ți jăratică îmi tremura ființa-n fiori calzi și reci, și totuși timpul a obosit și acum, mulți ani după primăvara iubirii, mă regăsesc între două lumi, nicicând aparținând doar uneia...
Crezând că viața stă în loc pentru noi la ora fericită în care scorneam cuvinte dulci și schițam numele-ți boem în agenda veche cu coperți de muștar, uităm că suntem efemeri si ne trezim într-un final din visare mai goi, mai singuri, mai maturi, mai far' de noi, pierduți într-un trecut cândva...