Noaptea mai ales,
nu cred ca e ceva intentionat,
pur si simplu se intampla,
noaptea, spuneam,
gasesc tot ce n-am pierdut vreodata
si tot ce-am pierdut ma regaseste in cea mai
crunta si stupida forma de deschidere
in cea mai pura stare de gratie a unei memorii
ce o stiam departe
a unor suferinte de care, subestimandu-ma,
nu ma mai credeam in stare,
si descopar ca sunt atat de trist de vie inca
si atat de obosita.
Dar si momente frumoase intre noi
si nu stau sa ma intreb daca merita,
plecand de la sentimentul
de viata ticsita,
sufocata de lucruri
marunte, meschine,
imi spun totdeauna
ca viata ti-a rezervat un loc
langa mine.
Dar vezi tu,
noaptea...
uneori ma intreb la ce statie vreau sa cobori.