într-o seară ți-am spus
cred că-i mare lucru să ai lângă cine să taci
așa
ca-ntr-un somn la marginea apei
era după moartea Mălinei
și noi băteam câmpii
să nu mai simțim cum ne arde în gât
gustul acru de clopot

visasem
ori încă visam
ne plimbam amândoi pe sub Tâmpa
te prinsesem de braț și râdeam
tu povesteai eu simțeam cum pielea ta îmi încălzea palma
ca o țigancă
ghiocul

altă dată ți-am spus
nu îmi plac gropile
sărutul uscat dintre lemn și pământ
ai promis să-mi împrăștii cenușa de un munte înalt
nu cumva să uiți Uriașule să nu uiți
mă întorc și te bântui


am văzut într-o vară un brad crescut pe o un colț de granit
părea imposibil
și totuși

doi turiști îl priveau uluiți
el își vedea senin
de foșnetele lui

am zâmbit



dar
cel mai aproape te simt când intru desculță
în noapte
timpul înțeapă
abia secerat

uriașule
știi
prietenii sunt conifere rarisime

țin umbră albastră
tăcerii