crezând că soarele ascuns
dincolo buza dealului
se va juca cu mine
astăzi
am alergat înspre deal
aș fi vrut să mă învețe
un joc nou dar
în timp ce urcam
am văzut un înger
alunecând din cer
era alb și trist și
părea că e tare bolnav
și nu avea aripi așa cum
îmi spunea mama seara
înainte de culcare...

de drag îl port cu mine
și-i vorbesc deși între
identitatea lui și a mea
e mult spațiu
aș fi vrut să-l îngrijesc
până să-i văd aripile
crescute din umăr

deși părea interesat și
fericit la culme de parcă
ne-am fi cunoscut și ne-am fi
jucat de-o viață printre lucruri uitate
mă privea întrebător

trecea prin mine hipnotic...

în tentativa de a merge împreună
a intervenit mama cu
un sărut cald

mă bucur că era doar un vis...

mi s-a umplut gura
de cuvinte și lacrimi
dar am tăcut...

aș fi vrut să o întreb pe mama
dacă în mine s-au întâmplat
toate acestea și dacă
îngerul acela va muri...

***

adică

întrebări întrebătoare despre
lucrurile care n-au nici un nume
sau despre o viață sfărâmată
între degete ca o spaimă...