citesc ce mi-ai scris. nici nu știi cât mi-am dorit aceste cuvinte, această iubire simplă, dar puternică... nimeni nu mi-a spus ce îmi spui tu, nimeni nu mă cunoaște ca tine! înverzesc spiritual, precum „Platoșa” Sfântului Patrick, și mă nasc, prin gândul tău liber, câmp cu trifoi!
tu vrei să mă leg de alt timp, de timpul tău misterios și focos, ce se apleacă, precum o ramură de sequoia... sub sânii mei! vrei să ridici femeia din mine, să o trezești din așteptare! vrei să te iubesc! sub cerul liber, libertatea iubirii, lumina din noi! turcoazul etern al cifrei doi!

22 martie 2009, 23:48