Urăsc să-mi spună cineva ce, cum și când să fac. Urăsc să mă destăinui, ca apoi oamenii să-mi calce in picioare ideile. Urăsc să mă plictisesc, să mă sufoc în aceleași discuții, să accept realitatea așa cum este ea. Urăsc frigul dimineața și podeaua rece; urăsc slăbiciunile mele și într-un sfârșit, urăsc faptul că-mi dau seama cât de multe lucruri nu-mi plac.