uneori durerea se estompează. iau dimineața și o torn în cafea. înghit apoi cu ea și o tabletă mică albă, lunguiață, pe care abia o simt alunecând pe gâtlej. mă gândesc la gyuri. nu l-am văzut niciodată, dar îi urez o viață lungă și frumoasă și toate cele bune. chiar așa simt că-i doresc, deși lui nu-i pasă de încă o urare offline și eu știu că nu-i pasă, dar poate suntem cu toții atât de singuri și disperați încât urările sunt bune de oriunde oricând.

mă înscriu pe tot felu de situri. îmi dau date de naștere diferite. un american vrea să ne cunoaștem mai bine în vederea căsătoriei. i-a plăcut profilu meu. culmea că poza e chiar din profil. aș fi uploadat un peisaj de toamnă, dar mi-am dat seama că ar vorbi mai mult despre mine decât o fotografie de-a mea din profil. o toamnă poate să spună multe chiar și-ntr-o lume jalnică. chiar și în america.

gyuri o fi suflat în lumânări, o fi băut șampanie sau numai bere. poate rom. mi-l imaginez bând rom. poate că a fost trist când l-a sunat lumea, dar a râs și le-a dat câte o replică potrivită. cred că a fost ok. dar nu-l întreb. nu-mi permit. uneori nu-mi permit adevărul. las totul așa. e mai bine.

americanul nu mi-a mai scris. aștept să îmi spună cineva la mulți ani, deși nu mai știu care mi-e data de naștere corespunzătoare profilului.