de atunci ivan nu mai cunoaște gustul acela pe jumătate amar
al serii
se ținea pe marginea patului
fictiva îmbinare a colțurilor cearceafului
o privea îndelung
măsura sinistru corpul lui întins dedesupt
dar nici bucuria cu care limpezea spaima
nu mai știa
când o mișcare cea mai vagă aducea între perne capul ei greu de vise

plecată acum da plecată
licori sumbre curg pereților dintre ceasuri (ivan desenează)