agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-14 | [This text should be read in romana] |
"Astăzi s-a spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape".
"O, Taină! Chipul deșertării este neștiut. Felul zămislirii, negrăit! Cuvântul cel mai presus de fire, chipul robului primește". "S-a micșorat pe Sine însuși întru depărtarea neasemănată, pe pământ s-a arătat și cu oamenii a petrecut, cu sărăcie de bună voie, făcându-se blestem, ca să ridice blestemul omenirii, smerindu-se până la moartea pe Cruce". "Alergat-a Iuda, zicând cărturarilor celor fără de lege: ce-mi veți da mie și eu il voi da pe el vouă? Iar in mijlocul celor ce se tocmeau, ai stătut nevăzut Tu însuți, de carele era tocmeala, cunoscătorule de inimi". * * * Iisus, judecat și condamnat la moarte Iisus, Fiul lui Dumnezeu e judecat și condamnat la moarte de către cărturari și fariseii păcătoși. El primește să moară pe Sfânta Cruce, ca prin patimile Sale, să împace pe oameni cu Tatăl Ceresc. Iisuse Cel Drept și Sfânt Ce-ai greșit Tu pe pământ Că te văd de mâini legat Și la moarte condamnat. O !... Iisuse prea iubit Eu Te văd azi osândit Pentru-a mele fărdelegi Cum și pentru-a lumii întregi Popor fărădelege, păgânesc, de ce ai cugetat cele deșarte ?! Pentru ce a judecat spre moarte pe Cela ce este VIAÞA tuturor ?! Nu s-a rușinat de Binefăcătorul care, aducându-le aminte, le-a adeverit zicând către dânșii : « Poporul meu ce am făcut vouă ?! Au nu am umplut Iudeea de minuni ?! Au n-am înviat morți numai cu cuvântul ?! Au n-am vindecat toată boala și neputința ?! Pentru ce nu vă aduceți aminte de Mine ?! Ce vi se pare vouă ?!!!... "Jură-Te pe Dumnezeul cel viu ca să ne spui nouă de ești Tu Hristos Fiul lui Dumnezeu ?" Raspunsul nu putea fi altul decât ADEVÃRUL. Iisus a întărit, că El este Fiul lui Dumnezeu !... Nemernicul de Caiafa a strigat cu voce tare : "Vorbește hulă ce ne mai trebuie alte mărturii ? Vinovat este morții !!!" Iisus primește Crucea. Lui Iisus îi pune Crucea pe umeri s-o ducă până la locul de răstignire, după ce o noapte întreagă a fost batjocorit, pălmuit, scuipat și biciuit. Acum, atât de slăbit, acoperit de răni primește și Crucea pe umerii Săi, ca să ridice sarcina păcatelor de pe sufletele noastre. Cel de Îngeri preamărit De om e batjocorit Crucea blând El o primește Și la Golgota pornește. O, Iisuse dă-mi putere Ca-n necazuri și durere Să fiu blând și răbdător Să-ți fiu Þie următor. "Cela ce toate cele omenesti le-ai luat și toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a Te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăvești omenirea din moarte, ca un Dumnezeu". * * * Iisus cade sub greutatea Crucii Crucea grea apasă pe umerii Săi, flămând și însetat, acoperit de răni ce încă însângerează, sfârșit de puteri, cade sub Crucea grea. Ostașii îl ridică, i-o așează din nou pe umeri. El nu plânge, nu cere milă de la oameni si pleacă cu pași clătinători mai departe. Crucea umerii Þi-i frânge Ranele-s pline de sânge Dar mai crâncenă durere Îți fac păcatele mele. Iisuse îți cer iertare Dă-mi căință și-ndreptare Ca să plâng al meu păcat Și să nu mor neîndreptat. * * * Iisus purtându-și Crucea se întâlnește cu Mama Sa, Preacurata Fecioara Maria. Fecioara Maria a pornit să-și petreacă Fiul pe calea morții. Câtă durere a simțit sărmana Mamă când și-a văzut Fiul Iubit, acoperit de răni și sânge, încărcat de batjocuri, purtându-și Crucea spre locul de pierzare. Fecioară Indurerată Mamă Binecuvântată Primește-mă și pe mine Să plâng pe Iisus cu Tine. Să plâng păcatele mele Cari Te-au cufundat în jele Căci pe Fiul Tău iubit Așa crunt L-au chinuit. "Ai încăput pe Cuvântul în pântecele Tău, pe Cel neîncăput; din sânul Tău ai hrănit cu lapte pe hrănitorul lumii, în brațele Tale ai purtat pe Þiitorul nostru, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată". * * * Simeon Cirineul ajută lui Iisus să ducă Crucea Iisus, tot mai mult slăbește pe cale, sub greutatea Crucii. Dușmanii Lui se tem, că va murii mai înainte de răstignire, și nu se vor mai bucura de chinurile Lui. Pentru acest motiv îl silește pe sărmanul Simeon Cirineul să-i ducă Crucea. Când puterile-ți slăbiră Pe Simeon îl siliră Să-ți ajute a purta Doamne Crucea Ta cea grea. O, Iisuse pentru Tine Ajuta-mă și pe mine Crucea vieții a purta Soarta grea a-mi ușura. "Să mergem cu dragoste împreună cu Hristos, la dumnezeiasca patimă, ca împreună cu Dânsul răstignindu-ne, să ne facem părtași și Invierii Lui". * * * Veronica șterge cu o maramă, fața lui Iisus Veronica cea evlavioasă, vede fața lui Iisus, plină de sudoare și sânge. Îi este foarte milă de El, străbate printre soldați și cu marama șterge fața Preasfântă a Domnului. Iisus, cu recunoștință, își lasă fața întipărită pe pânză. Veronica-n graba mare Fața Ta de sânge o șterge Chipul Tău Cel Preacurat Pe maramă L-ai lăsat. O, Iisuse dă-mi și mie Milă și durere vie Când Te văd la chinuri dat Și cu spini încununat. Minune s-a făcut, că Făcătorul lumii s-a dat în mâinile celor fărădelege și s-a înălțat pe lemn “Iubitorul de oameni”, ca să scoată din iad pe cei legați care strigă : "Mărire îndelung răbdării Tale Doamne, mărire Þie !" * * * Iisus cade a doua oară sub Cruce. Simon duce Crucea până la un loc și din nou este pusă de nemernicii farisei pe umerii Celui ce veniseră să-i mântuiască. Iisus, din nou o îmbrățișează și pășește cu ea încet, în sus, pe calvarul Golgotei, dar, e mult prea slăbit și cade pentru a doua oară sub Sfânta Cruce. Dușmanii râd, îl batjocoresc, îl smucesc, îl ridică punându-i din nou Crucea grea pe umeri și din nou îl împing, înainte, spre stânca înaltă. Recăderea în păcate Mult Te doare Îndurate Și-ți face Crucea mai grea Până cazi din nou sub ea. O, Iisuse mă-ntăreste Și de căderi mă ferește Ca să stau pân la mormânt Tot în Dorul Tău Cel Sfânt. * * * Iisus mângâie femeile miloase. Femeile miloase se înduioșează văzând pe Iisus în atâta suferință și dispreț. Ele încep a se tângui și a-L plânge. Iisus, însă, le zice : "Nu Mă plângeți pe Mine, Fiice ale Ierusalimului, ci plângeți-vă pe voi și pe fii voștri !" Iisus se gândea la pustiirea Ierusalimului care a urmat nu peste multă vreme. Cine oare nu va plânge Văzându-te-n răni și sânge Și către moarte mergând Fără glas, ca un miel blând. O, Iisuse dă-mi putere Să plâng chinurile-s grele Și să plâng al meu păcat Pân-a nu fi judecat. * * * Iisus cade a treia oară sub Cruce Puterile îl părăsesc, cade a treia oară sub sarcina Crucii. Ostașii din nou îl ridică, îl lovesc adresându-i cuvinte de hulă și Îl îmbrîncesc silindu-L să urce pe drumul spre vârful Golgotei unde Îl aștepta "răstignirea". Aici, unde toți marii preoți ținură sfat cu bătrânii, cărturarii și tot sinedriul, spre a grăbi condamnarea la moarte a lui Iisus, prin cele mai cumplite chinuri. Sub a Crucii grea povară Iisus cade a treia oară Pentru-a mele mari căderi În păcate și greșeli. Iisuse mult Îndurate Dă-mi iertare de păcate Și canon dă-mi pe pământ Până nu plec în mormânt. * * * Sus pe Golgota, Iisus e desbrăcat de hainele Sale. Crucea e culcată la pământ și se sapă groapa în care să se împlânte. Câțiva soldați îl desbracă pe Iisus, trăgându-i cămașa prinsă de rănile însângerate ce-i acopereau spatele și brațele lui Iisus. Popor crunt si neîndurat Pe Iisus l-ai desbrăcat Pe Mesia Cel dorit Rușinări i-ai pregătit. Iisuse Mire Ceresc Ajută-mi să mă feresc De gânduri, de vorbe spurcate De fapte nerușinate. * * * Iisus e pironit pe Cruce. Oamenii cei nemiloși îi întind mâinile. Ciocanele bat piroanele colțuroase care-i străbat palmele și picioarele Lui. Sângele curge, Iisus suferă cumplit dar nu zice nici un cuvânt nu scoate un vaet. "Cela ce toate cele omenești le-ai luat și toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăvești omenirea din moarte, ca un Dumnezeu". "Patimilor neîmpărtășit ai rămas Tu, Cuvântule al lui Dumezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile, dar pe om l-ai dezlegat din patimi, patimilor făcându-Te patimă, Mântuitorul nostru, că însuți ești fară de patimă și atotputernic. "Cale prea bună a înălțării ai arătat Hristoase a fi smerenia, micșorându-Te însuți pe Tine și chip de rob luând". Iisus e pe lemn culcat Cuiele-n palme-i străbat Sângele Lui Cel Preasfânt Curge pârâu pe pământ. Am greșit Iisuse Bune Iar Tu suferi pentru mine Dă-mi să plâng al meu păcat Căci eu sunt cel vinovat. * * * Crucea este ridicată sus, Iisus moare pe Cruce. Iisus se chinuiește cumplit atârnat între cuie, între Cer și pământ să împace pe oameni cu Dumnezeu. Dușmanii se bucură de chinurile Lui. Îl hulesc iar El se roagă : "Părinte iartă-le lor, că nu știu ce fac". Iisuse îndurerat Trei ore pe Cruce ai stat Trei ore Te-ai chinuit Până moartea Þi-a sosit. Eu deplâng a Ta durere Plângu-Þi chinurile grele Dară plâng și-al meu păcat Ce moartea Þi-a cauzat. * * * Iisus e luat de pe Sfânta Cruce. Doi bărbați cucernici, Iosif din Arimateea și Nicodim au luat trupul de pe Cruce ca să-L înmormânteze. Indurerata Sa Mamă L-a primit pe brațele Ei, I-a spălat fața de sânge, I-a rânduit părul, I-a sărutat ranele sfinte, apoi împreună cu mironosițele evlavioase L-a uns cu nard și L-a învăluit cu pânza albă, numit « Giulgiul Mântuitorului ». Când Iisuse ai murit Maica Sfântă Te-a jelit Cu a Ei lacrimi Te-a spălat Și-n giulgiu Te-a înfășurat. Maică plină de-ndurare Fă să dobândim iertare De la Fiul Tău Preasfânt Cât mai suntem pe pământ. Iisus e înmormântat După trei ceasuri petrecute în cele mai groaznice și înfiorătoare chinuri strigă : "Părinte în mâinile Tale îmi dau sufletul". Plecându-și capul în jos, moare între doi tâlhari. Când sufletul Þi L-ai dat Soarelle s-a întunecat Pietrele s-au despicat. Doamne, noi cu întristare Plângem durerile Tale Câte-n lume Le-ai purtat Până ne-ai răscumpărat. Iisuse mult îndurate Chinuit pentru păcate Iartă pe toți cei greșiți Și ne fă-n veci fericiți. Iar când soarele a apus În mormânt Doamne Te-au pus Acolo zaci îngropat Pentru al meu mare păcat. "Cela ce toate cele omenești le-ai luat și toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăvești omenirea din moarte, ca un Dumnezeu". "Patimilor neîmpărtășit ai rămas Tu, Cuvântule al lui Dumezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile, dar pe om l-ai dezlegat din patimi, patimilor făcându-Te patimă, Mântuitorul nostru, că însuți ești fără de patimă și atotputernic. Cale prea bună a înălțării ai arătat Hristoase a fi smerenia, micșorându-Te însuți pe Tine și chip de rob luând". « După o carte foarte veche a Părinților mei (răposați) când ne sfătuiau, s-o citim în fiecare zi, în Săptămâna Patimilor, noi, toți, cei 6 frați și surori ». |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy